Vă doresc să aveţi parte de Sărbători Fericite şi un Moş cât mai bogat!
"While photographs may not lie, liars may photograph."~Lewis Wickes

Monoton de monocromatic…

Totul e rece… totul e pustiu…

Parcă nici un pom nu are perechea lui, toţi sunt împrăştiaţi la distanţe nesimetrice, neegale şi nu se pot îmbrăţişa, nu pot să îşi ţină de cald, unul la celălalt…

Pe fiecare îl loveşte vântul la fel de tare şi totuşi, rezistă, nu clinteşte deloc, ba chiar a rămas în picioare…

Mediaş Blog Awards – Final

Nu am mai scris de ceva timp… pentru că am fost cam ocupat… dar am făcut multe fotografii si m-am distrat!

Astăzi în final m-am apucat de pus posturi, sper că o să vă placă pozele şi că a meritat aşteptarea… acuma încep cu… mai puţin poze pentru că trebuie să scriu despre: Mediaş Blog Awards, organizat de asociaţia Dianthus Mediaş şi portalul E-Mediaş. Toţi am avut ceva de câştigat! Prieteni, noi… şi în cadrul Conferinţei “Blogul şi cum influenţează el lumea” am discutat toţi despre blogging… trafic şi despre mica noastră comunitate de bloggeri care am formato atunci, acolo, toţi!

Vrem să facem câte ceva, vrem să se stie despre acţiuniile care se petrec prin Mediaş, să nu zică lumea că nu se face nimic… aaa şi câştigătorii:

Blog ONG  - Asociatia Mediasul pentru Cultura
Blog Cultural  - Antonela Sofia Barbu
Blog Institutii – Biblioteca “St.L.Roth “ Medias
Blog Personal – Nekta
Blog Calatorie – Dan Caba
Food  Blog –  Cristina Pana
News Blog -  Mircea Hodarnau
Music Blog  - Vladimir Costea
Photo  Blog – Adrian Mladin

Aici puteţi vedea câteva poze de la conferinţă făcute de Asociatia Dianthus, selectate de Mircea Hodârnău, un domn de nota 10 care activează în Mass Media de 15 ani şi acuma la Radio Ring Mediaş, evident locul 1 la News Blog şi atât pe situl lui cât si pe cel de la Dianthus puteţi găsi mai multe informaţii despre conferinţa care se va ţine trimestrial şi care evident mi-a făcut o foarte mare plăcere…

Să nu uit de domnu Ivan Ioan care la sfârşit ne-a bucurat cu sunetele corziilor şi cu vocea lui deosebită… am făcut cunoştinţă şi cu Lili… cine ştie cunoaşte: Lili, lili liliii  liiliii, ţi-am văzut bikiniii… şi datorită talentului pe care îl deţine a compus şi un “imn al bloggerilor” din Mediaş sau… de ce nu… a tuturor bloggărilor, al faniilor…

Eu, unu, m-am ales cu prieteni, am şi ieşit cu ei…, cu o Diplomă şi iarăşi cu prieteni, pentru că e tot ce contează! şi câteva poze făcute de mine… din păcate pe sfârşit când unii plecaseră… dar asta e… eram prea prins de discuţie şi am uitat de poze… aici le găseşti: http://picasaweb.google.com/adrianmladinphoto/MBA#

Nikon Girl vs. Canon Boy – Music Video

Un clip draguţ pentru Nikonişti şi Canonişti   the Nikon Girl face clipu’!!! Oricum Canon şi Nikon vor fi mereu în aceeaşi inimă!!! doar… tăiată la mijloc. Oare cât costă o “Nikon Girl” ? Două, prin Prioripost, te rog! Şi Pentax… de ce nu? pentru ca e… “PEN”  “TAX” ??

PS: atenţie s-a schimbat mersul trenurilor!!! eu am luat ţeapă pentru că pe infofer.ro e programul vechi, pe mersultrenurilorcfr.ro e cel nou!!!

Fotoreporter vs. Fotograf

În ziua de azi este foarte mare tentaţia să NU apeşi pe declanşatorul unui aparat! Mai demult era greu, sau chiar imposibil, să apeşi pe un declanşator, astăzi în schimb, majoritatea sunt cu ditamai aparatul, dupa ei şi tentaţia de a avea un tun cât mai mare… ca să accentueze dorinţa sau orice vrea să accentueze… ca să fie fotograf…

Mă uitam prin fotografiile mele şi… cu ochiul meu de semi-vulture, am observat că imaginea de pe camera de filmat a fotoreporterului, e încadrata la fel ca şi a mea… evident el are şi un pic din acoperisul bisericii, ţinând cont că deschiderea camerei lui era mai mare şi filma de la o înaltime un pic mai mare… dar nu asta conteaza!

Mă întrebam şi eu ca tot omu care se întreabă, sau care e curios… eu de ce nu pot sa fiu fotograf sau fotoreporter?

La fel de repede a venit şi răspunsul precum a venit şi întrebarea… şi la fel de repede s-a spulberat şi visul! Nu cred că nu pot sa fiu, doar datorită faptului că nu am destulă experienţă, eu zic că m-aş descurca. Dar cum să încep? Te poate limita bugetul să începi ceva? Eh, eu zic că da! Dar mi-ar place sa fiu fotograf… fotoreporter… sau să mă joc eu cu gandurile si imaginiile şi sa fug să prind anumite scene, secvenţe de spectacole, certuri, bătăi, parlamanetari… pe ăştia ultimii, nu!! dar pot continua cu mirese, miri, studiouri…

PS: dacă o citeşti cu ochii nu înţelegi… dacă o citesti cu sufletu poate o intelegi

Frânturi de oraş… sau de poveste!

Nu mă gândesc să scriu “poveste” dar mă gândesc la artificii, nu la faptul că banii “puşcă”, mă gândesc la o poveste… artificiile termină o poveste, sunt o poveste rea pe care noi o “despicăm” sau… atunci începe o nouă poveste?

Ador lumina, lumina din întunericul de afară, care îmi sclipeşte în ochi chinuindu-mă să îmi ţin ochii deschişi fiind mult mai puternică decât ambiţia mea de a ţine ochii deschişi… sau luminiţa aceea mică, slabă şi greu de observat de la capătul tunelului sau “fundul” lumii, la care te chioreşti să îi vezi culoarea, ca să poţi zice: Da! E mov!

Lumina te poate face să zâmbeşti, să râzi în hohote, să plângi… ba chiar să te crezi într-o poveste, sau să zici că,  “ceva” e decupat dintr-un film, unde regizorii se joacă cu luminiile false, pentru a ascunde defectele sau scenele trucate, imposibile. Lumina poate să te şi sperie… atunci când îţi crează o umbra dintr-un unghi ciudat, sau te poate ascunde de tot… dacă bate din toate părţiile la fel de puternic!

1 Decembrie 2009 – Alba Iulia

Totul a început cu prima poză, evident prea somnoros ca să fie clară… defapt aşa vedeam eu lumea la ora aia, în gară… sau aveam nevoie de ochelari? Aşteptam nerăbdător să ajungă un tren care să şi plece, odată ajuns, către Alba Iulia. Cu mic, cu mare, toţi se îndreptau în direcţia aia… unii cu câte un steag, alţii cu mai multe sau chiar şi fără…

Noi nu ţineam neapărat să prindem toată parada, concertul, tunurile, etc… Noi ne-am dus să ne distrăm, să vedem cetatea din Alba care este o minunăţie, să fluturăm şi noi câte un drapel şi să ne îndulcim ochii cu tricolorul României care era peste tot şi să bem un păhărel de vin fiert în cinstea ei.

Totul sa terminat frumos, cu un apus mult mai clar, deşi… mult mai obosiţi. Dar… a meritat!

Update: am uitat să pun portretul care mie, îmi place foarte mult…